Peștera

o peșteră
în care liniștea doare
în care ecoul moare pe drumul întoarcerii
și tu nu strigi pe nimeni

vrei să fii singur

o peșteră
în care ai uitat cum ai ajuns
în care nu te caută nimeni
și tu îți spui numele pe silabe

din obișnuință

o peșteră
în care sunt munți de guano
în care relieful e format din miros
și tu totuși respiri

și ignori liliecii

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria zenobia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s